Spațiu

Astronomii de la Universitatea din Chicago au realizat o nouă versiune a hărții Universului cunoscut, care este cea mai detaliată la ora actuală. Iar aceasta i-a nedumerit, deoarece nu a arătat cantitatea de materie prezisă de calcule. Pentru a explica dispariția acesteia, oamenii de știință nu mai pot decât să presupună că toate modelele existente ale structurii Universului sunt în mod inerent greșite.

Pentru construirea hărții au fost utilizate date din două surse fiabile. Prima a fost proiectul Dark Energy Survey, care timp de șase ani a colectat informații despre Univers în spectrul vizibil, precum și în infraroșu apropiat și ultraviolet. A doua sursă a fost reprezentată de datele de la Telescopul de la Polul Sud, care studiază fondul cosmic de microunde – strălucirea de după Big Bang.

Pagini: 1 2

Problema schimbărilor climatice și a încălzirii globale a necesitat mult timp nu raționamente, ci acțiuni active. Iar un grup de astrofizicieni de la Universitatea din Utah a găsit o soluție care ar putea salva planeta noastră de creșterea temperaturilor. Oamenii de știință propun utilizarea “tunurilor lunare”, capabile să elibereze în spațiu suficient praf lunar pentru a umbri Pământul. Lumina solară purtătoare de căldură ar fi împrăștiată prin reflexie de acesta.

Ideea pare incredibilă – dar numai la prima vedere. Dat fiind faptul că spațiul este explorat foarte activ în prezent, iar unele state finanțează deja programe lunare, amplasarea dispozitivelor pentru această misiune pe satelitul natural al Pământului este fezabilă din punct de vedere tehnic. Oamenii de știință cred că praful lunar va fi soluția optimă pentru a salva Pământul de la transformarea climei.

Pagini: 1 2

Cu ajutorul telescopului spațial Hubble, oamenii de știință au reușit să facă fotografii de înaltă calitate ale acestor linii ciudate din inele, dar acest lucru nu a adus știința mai aproape de înțelegerea naturii fenomenului. Cercetătorii spațiali au avansat până acum doar presupuneri și ipoteze. Potrivit uneia dintre ele, “razele” pot fi o consecință a modificărilor câmpului magnetic al planetei sub influența vântului solar. Acest fenomen este asemănător cu aurora boreală de pe Pământ. Oamenii de știință presupun că umbrele fugare surprinse de camera Hubble nu sunt altceva decât particule de gheață care se rotesc deasupra restului inelelor.

Pagini: 1 2

Potrivit lui Xu Kang de la Universitatea de Inginerie Spațială a Armatei de Eliberare a Poporului Chinez (PLA), aceasta va avea aproape 13 000 de sateliți. Prin comparație, Starlink are în prezent puțin peste 3 000 de nave spațiale, cu perspectiva de a crește numărul acestora la 4 000 până în 2027.
Încă nu se știe când va începe China lansarea sateliților săi, care vor fi fabricați de China Satellite Network Group Co. Potrivit reprezentanților acesteia, sateliții vor fi plasați pe orbite mai înalte decât Starlink, în urma cărora vor putea “observa pe termen lung sateliții Starlink de la mică distanță” și, dacă este necesar, vor avea capacitatea de a-i distruge.
Motivele pentru o astfel de atitudine agresivă a Imperiului Celest sunt explicate prin faptul că sateliții Starlink nu sunt doar Internet de mare viteză și comunicații globale disponibile, ci și o componentă militară atent ascunsă. Potrivit experților militari, acești sateliți măresc de 100 de ori viteza schimbului de informații cu dronele de atac și forțele aeriene, formând canale de comunicare militară eficientă. În plus, ei pot fi dotați cu echipamente militare speciale destinate, printre altele, distrugerii altor sateliți.

Pagini: 1 2

Practic, toate națiunile spațiale au propriile programe de explorare a Lunii. Interesul pentru satelitul natural este foarte mare – în următorul deceniu se așteaptă lansarea a mai mult de o duzină de misiuni legate de Lună. Multe dintre acestea vor avea statut internațional – reprezentanții agențiilor spațiale subliniază necesitatea unor eforturi comune pentru atingerea obiectivelor lor. Iar una dintre condițiile de succes ale acestor misiuni va fi introducerea orei lunare universale.

Anterior, programele spațiale din acest domeniu au utilizat fusurile orare folosite pe Pământ, dar această abordare nu va mai fi acceptabilă în viitorul apropiat. Numărul țărilor participante va crește, ceea ce va necesita o scală temporală comună pentru toate. Necesitatea de a schimba abordarea privind măsurarea timpului pe Lună a fost evocată pentru prima dată în noiembrie anul trecut, în Țările de Jos, în cadrul unei discuții sectoriale la centrul tehnologic ESTEC al Agenției Spațiale Europene.

Pagini: 1 2